FC Barcelon 2 - 0 Manccerter United

Trupa lui Guardiola i-a adormit pe "diavolii" lui Ferguson, care n-au avut reacţie la jocul de pase al noii regine a continentului.

FC Barcelona schimbă ordinea în Europa şi sparge hegemonia engleză. Pe "Olimpico", novicele Pep Guardiola i-a predat lecţii lui Sir Alex Ferguson şi United s-a înclinat clar (0-2) în finala Ligii Campionilor în faţa jocului încîntător şi sclipitor al catalanilor.

Primele 10 minute au fost ale lui Manchester. Barcelona nu găsea mingea, nu putea să isă din propriul careu decît cu degajare din pricina presingului făcut la doi metri de linia de fund. Ferguson studiase bine jocul catalanilor, era clar, căci sistemul de plecare la atac cu mingea la 6 metri fusese dat publicităţii chiar de un ziar catalan, "El Mundo Deportivo", care fotografiase schemele lui Guardiola în vestiarul de pe "Bernabeu".

În 10 minute, Ronaldo a avut o lovitură liberă, din care putea să iasă gol, şi alte incursiuni. United începuse cu "11"-le previzibil, doar Giggs în locul lui Scholes fiind, poate, o surpriză. La fel şi dincolo, titularizarea lui Silvinho fiind uşor forţată, însă Guardiola a mers pe mîna veteranului în locul tinereţii lui Caceres, asta şi după ce Keita refuzase să joace pe o poziţie necunoscută lui.

Eto'o, iar punct lovit
Incapabilă să construiască, Barcelona a găsit la un moment dat obiectul muncii. Şi i-a fost de ajuns. Prima acţiune a adus şi primul gol. Xavi, Iniesta, Eto'o, plasat pentru început în banda dreaptă, camerunezul pătrunde printre Vidici şi Carrick, trage cu şpiţul, a la Romario, şi deschide scorul.

De aici încolo stăpînul inelelor balonului a devenit Barcelona. Neputinţa s-a mutat la Manchester, iar Ronaldo, după ce a încercat să tragă de cîteva ori, a părăsit şi el prim-planul. Doar Rooney s-a mai agitat, în stînga atacului său, însă Puyol s-a descurcat. Veriga slabă a catalanilor părea axul lor stîng, Silvinho-Henry, însă Park nu dădea semne că ar observa. Prima repriză s-a încheiat cu avantajul Barcelonei, dat de posesie, de scor, dar şi de fanii săi care, deşi mai puţin numeroşi decît englezii, creau atmosfera.

Tevez, glonţ orb
La pauză, Ferguson, care nu se ridică niciodată ca să dea indicaţii, ci îşi trimite asistenţii, a mutat: Tevez la Anderson, care se făcuse remarcat prin cîteva bîlbe destul de jenante la acest nivel. Mai multă forţă de atac, mai multă determinare, ştiute fiind calităţile "apaşului". Însă tot Barcelona şi-a atras de partea sa ocaziile, Henry, mare de tot, Eto'o, Messi, care a cerut penalty şi apoi Xavi, bară din lovitură liberă, ratînd şansa lui 2-0.

Sir Alex Ferguson: "Am riscat mult cu Tevez"
Minutele treceau pentru Barcelona, iar Ferguson ştia asta. Alt atacant, Berbatov, în locul lui Park. Încă o gură de foc, deşi poate că problema lui United era în altă parte. Degeaba îi ai în cîmp pe Ronaldo, Rooney, Tevez şi Berbatov, dacă mijlocul e al adversarului. United urca un 4-2-4, ca-n anii 60, în vreme ce Barcelona învăţase din experienţa Chelsea şi se închidea exemplar.

"Air" Messi, ciao United

Şi pentru că trebuia cineva să cîştige duelul stelelor, Cristiano - Leo, acesta a fost Messi. Gol cu capul, execuţie simplă, "de unde vine", însă pe o centrare ireproşabilă a lui Iniesta, omul paselor decisive. Cu acest gol, Messi pune stîngul său minunat pe Balonul de Aur, iar de asta şi-a dat seama şi Ronaldo, care l-a faultat urît pe Puyol, chiar în faţa peluzei blau-grana, atrăgîndu-şi urarea de bine "la Madrid, du-te la Madrid!". Nervii englezilor cedează, Scholes îl face surcele pe Busquets, dar Busacca are milă: doar "galben". United cedează urît trofeul cîştigat la Moscova după penaltyurile norocoase cu Chelsea.

Iar acum, ii trimit ... "un pupic pe ombilic" (© & ™)
AquaDiSp